Despre Orfevrarie

Orfevraria cunoste in imperiul roman de rasarit un salt datorita fastului de la curtea imperiala precum si darurilor faute de imparati bisericii crestine. In Constantinopol sunt adunati mesteri din toata colturile imperiului ce au facut schimb de cunostiinte asta observandu-se la obiectele ramase din aceea perioada. Imparatii bizantini incepand cu Constantin cel Mare au folosit acest metal galben, care spune mai multe cercetandu-l in deaproape, pentru a-si arata puterea facand din Constatinopol un oras ravnit de vecini.

Constantin, mereu atent sa impuna, prin etalarea fastului, sentimentul maretiei imperiale, rotejase prin scutiri de impozite munca aurarilor si argintarilor. Asfel el sporise numarul ofrandelor de metale pretioase catre marile biserici si inaltase cruci de aur nu numai pe Golgota si in palatul sau imperial de la Constantinopol ci si numeroase piete publice din Roma Noua.

In Sfinta Sofia lui Iustinian ,dupa descrierea lui Pavel Silentiarul ,masa altarului era din aur masiv incrustat cu pietre scumpe si emailuri. Ea se sprijinea de asemenea pe coloane din aur. Baldachinul de deasupra era facut din patru coloane din argint aurit si dintr-un acoperis piramidal avind in virf o cruce mare din aur. In fundul absidei era tronul patriarhului din argint aurit. Pe coloanele de argint ce desparteau altarul erau scrijelate medalioane ovale reprezentind chipul :Mintuitorului,al Fecioarei,ale arhanghelilar, profetilor si apostolilor.Primul amvon daruit de Iustinian era placat cu aur batut cu pietre pretioase. Cel de al doilea, refacut dupa prabusirea cupolei, in 558, era poleit cu argint. Lampile si policandrele erau de aur sau de argint. Metalele pretioase erau folosite pentru diferite piese ale moblierului profane sau religios si mai ales pt vasele sfinte. Cu aurul luat de la vandali, Iustinian a pus asa se faca un intreg serviciul de masa impodobit cu reliefuri ce relatau victoriile.

Orfevraria continua sa se bucure de mare trecere si la Constantin al V-lea. El avea un gust pronuntat pentru aurarie incat a fost asemuit cu regele Midas, care avea darul sa preschimbe in aur tot ce atingea. El a pus sa i se faureasca din acel metal vase si obiecte marcate cu imaginea lui. Cand a construit biserica Maicii Domnului de la Far, a inzestrat-o cu usi de argint si cu un ciborium din acelasi metal, suflat cu aurul. Deasupra altarului a atarnat porumbei de aur cu aripiile acoperite de pietre verzi si de margaritare tinand in cioc o cruce de margaritare.

Din cauza subiectelor lor, se atribuie epocii iconoclaste doua cupe de aur, descoperite la Shkodra, in Albania, si decorate, una cu motive florale si cu pasari, cealalta cu figure alegorici.

Cele descrise mai sus vorbesc de un fast imperial care mai tarziu a fost copiat in toata Ortodoxia pana la nivel de sat.

Voievozii romani simtind apartenenta lor la imperiul bizantin dupa caderea Constantinopolului in mainile imperiului otoman la 1453, au continuat sa protejeze dupa puteriile lor muntele Athos si mai toate centrele de cultura traditionala ortodoxa pe care le-au sustinut moral si material. In muzeele manastiriilor din Grecia sunt piese de orfevrarie, discuri, potire, donate de voievozi romani, lucrate probabil prin atelierele din tarile romane ce lucrau frecvent pentru curte.

Bizantul a continuat sa fie model chiar si dupa disparitia lui ca imperiu, din scrierile lasate sau din marturia vie a obiectelor ramase frumos lucrate de catre mesteri faurari.