La inceput Mantuitorul a spus: “Beti intr-u acesta toti...” (Mt.26, 27; Mc.14,23; Lc.22,20), intinzandu-le paharul cu vin in care se afla continutul binecuvantat si sfintit de divinul invatator. Paharul fiind primul obiect utilizat pentru facerea celor sfinte dupa care a urmat inflorirea si dezvoltarea cultului ceea ce a dus la cresterea numarului obiectelor liturgice. Savarsirea celor sfinte de catre primii crestini era facuta cu ajutorul obiectelor simple provenite din lumea laica carora le-a dat o noua si nobila utilizare. Cu timpul s-au confectionat vase cu scopul vadit de a fi utilizate pentru savarsirea diferitelor servicii religioase, acestea se observa de la un momendat cand crestinismul devenise o religie libera, iar simbolul (pestele, ancora, trifdentul) nu mai era un lucru necesar, locul lui fiind inlocuit de semnul crucii sau reprezentari din viata Mantuitorului.
La inceput aceste obiecte au fost folosite pentru nevoie practice iar mai tarziu ele au primit treptat si unele semnificatii simbolice adecvate.
Piesele care compun sfintele vase sunt Sfantul Potir, Sfantul Disc, steluta, lingurita si copia. Cele mai des folosite metale la confectionarea lor sunt aurul si argintul, prin tehnici traditionale cum ar fi filigranul, ciocanirea, cizelura, gravura si cloazonare (email).
Inapoi la obiecte bisericesti